Subscribe:

duminică, 27 iunie 2010

Liceu...

Înainte de a începe, vreau să spun că prin scrierea acestui articol sunt conştient că voi fi acuzat de plagiere de colegul Gabi, care mi-a luat-o înainte şi a scris deja despre acest subiect. Nu-mi purta pică Ungure, ştii că te iubesc !

Să trecem la subiect. În sfârşit am terminat cu sesiunea şi am ajuns acasă, la Alba Iulia. Toate bune şi frumoase ! Mi-am lăsat bagajele, am făcut un duş rapid, am mâncat ceva pe fugă şi am ieşit în oraş cu prietenii.

Bun, ce legătură are asta cu titlul articolului ? Păi, majoritatea dintre ei sunt în clasa a XII-a şi Luni au prima probă la Bac. Ca toţi ceilalţi, şi ei abia aşteaptă să scape de acest "chin", numit liceu. Şi aici greşesc ! Aşa cum am greşit şi eu anul trecut şi cum, probabil, au greşit şi vor mai greşi mulţi alţii. Abia aşteptam să termin odată şi să nu mai văd clasa aia nenorocită, holurile alea sinistre şi mai ales orele interminabile care îmi mâncau toată energia.

Tot timpul mă gândeam la diverse modalităţi de a-mi petrece timpul dedicat orelor într-un mod mai distractiv. Acum, după un an de la terminarea liceului, a ajuns să-mi fie dor de el. Nu pentru că nu mi-ar plăcea la facultate -e foarte tare şi acolo- ci pentru că...

sâmbătă, 26 iunie 2010

Aut Caesar, aut nihil !

Aut Caesar, aut nihil ! Sau Cezar, sau nimic ! Pe acest principiu cred că au mers italienii la Cupa Mondială din Africa de Sud. Din păcate pentru ei, nu s-au ales decât cu un mare nimic de această dată. Astfel, campionii mondiali din 2006 părăsesc turneul final încă din faza grupelor într-un mod ruşinos. Umilită pe "Continentul Negru", formaţia italiană a trebuit să suporte şi huiduielile propriilor suporteri (pe bună dreptate) la întoarcerea în ţară.

marți, 22 iunie 2010

Ce găinărie !

Allez les Bleus ! Allez a la maison ! Aşa ar putea suna noul refren al galeriei Franţei după rezultatele echipei lor la acest Campoinat Mondial de Fotbal. "S-a fript Cocoşul Galic !" - titrează marile ziare din Lume după prestaţiile dezastruoase ale "albaştrilor" la Turneul Final din Africa de Sud.

Uruguay 0-0 Franţa
Franţa 0-2 Mexic
Africa de Sud 2-1 Franţa

Acestea sunt rezultatele vicecampioanei mondiale din 2006. Cu un punct şi un singur gol marcat în trei partide, Franţa pleacă acasă înainte de optimi, deşi, după tragerea la sorţi era considerată favorită clară la câştigarea grupei şi una dintre marile favorite la câştigarea Cupei.

Chiar nu pot să-mi explic cum o echipă din care fac parte jucători de la cele mai mari cluburi din lume precum Bakari Sagna (Arsenal Londra), Eric Abidal (Barcelona), Abou Diaby (Arsenal Londra), Franck Ribery (Bayern Munchen), Nicolas Anelka (Chelsea Londra), Thierry Henry (Barcelona) şi mulţi alţii, nu este în stare să se impună în faţa modestei echipe a Mexicului de exemplu. Tot lotul echipei din centrul Americii nu valorează cât Ribery de pildă.

luni, 14 iunie 2010

Azi nu ! Te rog eu, nu !

"Azi nu !" - melodie interpretată de Grasu' XXL în colaborare cu Guess Who. Deşi linia melodică nu e tocmai o operă de artă şi nu poate fi considerată un hit (cel puţin nu în topul preferinţelor mele), de câteva zile sunt exact în situaţia prezentată de cei doi. Nu mai am chef de nimic ! Nu mai am putere să fac nimic ! Nu mai rezist ! Am obosit ! De ce ? Pentru că de la sfârşitul lunii trecute şi până acum sunt tot în sesiunea de examene. Celebra sesiune ! Durează o lună, asemenea Campionatului Mondial de Fotbal, dar e destul cât să obosească pe oricine pentru un an întreg. Stresul, nopţile nedormite, abuzul de cafea şi de băuturi energizante ! Toate acestea s-au adunat, nervii au cedat, iar acum mă simt că o baterie vlăguită, care nu mai este capabilă să mişte nici măcar secundarul unui ceas. Satrea de somnolenţă permanentă este accentuată şi de canicula care s-a instalat de mai bine de o săptămână şi care pare să nu se mai termine vreodată. Deşi, chiar în aceste momente, afară plouă torenţial, atmosfera este încă greoaie şi sufocantă, în orice caz nu relaxantă. Din cazua căldurii nu pot să dorm bine nici în rarele ocazii pe care le prind, când nu învăţ până dimineaţa pentru cine ştie ce examen. Revenind la melodia lui Grasu' XXL şi Gwess Who, sunt câteva versuri în care mă regăsesc până în adâncul sufletului. Profitând de cele câteva zile de respiro dintre examene, încerc pe cât posibil să mă reîncarc pentru ultimele trei. În aceste zile chiar simt că "vreau să pierd timpu'". "Astăzi nu iubesc, astăzi nu lucrez,/Astăzi o frec, fac un joint, pun căştile şi plec" - reprezintă exact ceea ce îmi doresc, cu precizarea că în loc de joint, mă rezum la simple ţigări cu tutun. Tot la capitolul "dorinţe" se află şi "Azi Nu ! Sunt mort, închid telefonul şi las mesagerie". Pentru că vreau să mă deconectez de la tot ce e în jur, să-mi văd de treaba mea fără să fiu deranjat de nimeni şi nimic. Vreau doar să stau şi să am liniştea de care îmi este atât de dor. Nu cred că am mai fost vreodată atât de obosit din toate punctele de vedere. Sigur nu am mai fost aşa obosit vreodată. Şi cu toate astea, profit de momentele libere rămase şi îmi spun că mai am puţin şi scap. Trei examene şi apoi mă întorc la patul meu dublu din Alba. Abia aştept ! Principiul după care voi trăi astăzi : "Azi nu, te rog eu nu, mâine poate facem cum zici tu, dar azi NU, NU, NU, NU!
Azi nu te rog eu nu, mâine sigur facem cum zici tu, dar azi NU, NU, NU, NU!"
Asculta mai multe audio Muzica

joi, 10 iunie 2010

Cât cinism !

Astăzi a avut loc un accident chiar în faţa căminului unde locuiesc. Eu personal nu am fost la faţa locului când s-a întâmplat, dar din câte am auzit a fost destul de grav. E vorba de o fată pe care a lovit-o în plin o maşină şi care, din spusele martorilor, a căzut direct în cap. Oricum, am văzut maşina cu pricina şi era destul de avariată, semn că impactul a fost cât se poate de violent. Nimeni nu ştie dacă fata a supravieţuit ; era în viaţă când a luat-o salvarea, dar în stare gravă. Dar nu despre asta vreau să vorbesc. Dacă vreau să văd accidente, nu trebuie decât să deschid televizorul la ora 17:00 şi de acolo pot să îmi iau doza zilnică de tragedii. Ce m-a intrigat pe mine a fost modul în care acest eveniment a fost perceput de oameni. Pe lângă inevitabila mulţime care s-a strâns în jur, de parcă ar fi fost ceva concert de muzică, auzeam fel şi fel de comentarii. Aici, la comentarii vroiam să ajung !