Doi ani în multinaţională

Yey! Să trăiesc!

21 Octombrie 2013 a fost ziua în care cu mâna mea şi cu pixul altcuiva am semnat primul contract de muncă cu o firmă multinaţională. Primul şi singurul fiindcă de atunci nu am mai semnat decât prelungiri şi acte adiţionale. Am scris şi atunci despre cum e viaţa într-o multinaţională. Sau, am scris despre cum credeam atunci că e. În fond, erau doar nişte prime impresii!

Cristi, taximetristu' cu Opel argintiu

Taxi driver!

De vreo două-trei săptămâni toamna s-a instalat abuziv de repede peste Timişoara şi, cred, în toată ţara! Brusc, de la tricou şi pantaloni trei sferturi, m-am trezit că trebuie să-mi scot fâşu' de iarnă din întunecimea dulapului. Dimineţile însorite şi răcoroase de vară târzie au fost înlocuite de griul dimineţilor ploioase şi reci alte unei toamne venite parcă din senin şi cu mult prea multă vlagă. Schimbarea a fost atât de rapidă încât am mai umblat în tricou încă o săptămâna, chiar dacă afară erau până în 14 grade. Nu am putut să accept că dulcea şi iubita vară a plecat pentru a 25-a oară de lângă mine.

Ne-am calificat la Euro, dar are rost să mergem?

Mergem să prăjim cocoşul!

România 3-0 Insulele Feroe! Acesta este rezultatul în urma căruia, după 8 ani de privit turnee finale la TV, naţionala noastră merge în sfârşit la un Campionat European.

Stancu, Torje, Tătăruşanu, Chiricheş, urmaşii lui Hagi, Popescu, Stelea şi Petrescu au reuşit să obţină o calificare dintr-o grupă cu Irlanda de Nord, Insulele Feroe, Grecia, Ungaria şi Finlanda. A fost o grupă cum nu puteam să sperăm de uşoară dacă ne uităm la numele adversarelor. Chiar şi aşa, ne-am calificat de pe poziţia a doua şi nu în urma Greciei, cum ne-am fi aşteptat, ci în spatele unei surprinzător de bine organizată naţională a Irlandei de Nord.

Când medicamentele au E-uri

Suplimentele alimentare nu trebuie să înlocuiască un regim alimentar variat şi echilibrat!

Acum câteva luni aveam o stare de oboseală permanentă. Acea oboseală ţinea chiar şi după 8-10-12 ore de somn neîntrerupt. Din păcate, nici măcar concediul nu m-a ajutat foarte mult la ameliorarea acelei stări, decât pentru foarte puţin timp.

Văzându-mă, mama a insistat să iau timp de 10 zile câte o pastilă de magneziu cu vitamina B6 fiindcă, spunea ea, are un efect revigorator. Deşi eram foarte sceptic, am ţinut totuşi acel "tratament" mai mult pentru a scăpa de gura ei decât din convingerea că va funcţiona. Surprinzător, după aproximativ o săptămână, am început într-adevăr să mă simt mai bine. Nu ştiu dacă a fost doar un efect placebo sau dacă organismul meu chiar avea nevoie de acel supliment de magneziu şi vitamina B, dar nici nu m-a interesat foarte mult. M-am mulţumit cu faptul că în sfârşit mă simţeam mai bine.